Traseul urmat:
Busteni - Valea Cerbului - Varful si Cabana Omu - Cascada Ialomitei - Cabana Padina - Refugiul Saua Strunga - Moeciu de Sus
Echipa:
Bucuresti :
-Eu (Adi)
-ciupakabra (Ionut)
-gabicolea
-radmar
-silviub12
-tesla4536
Brasov :
-danir
-nycbv (Organizatorul)
Totul a fost pus la cale pe carpati.org apoi in ziua cu pricina, ne-am intalnit cu majoritatea in gara la busteni, iar pe restu i-am luat de pe valea cerbului pana la intrarea pe traseu.
Pe aici se face intrarea pe traseu marcat cu banda galbena, se presupune ca traseul trebuie facut in 5 si 1/2 - 6 ore si are o diferenta de nivel de 1620 m.
Echipa in actiune pe poteca
Dupa un urcus nu prea dificil ajungem in poiana costilei
Un moment bun pentru a poza toata echipa.
Aici gasim o stana parasita, dar unde inca se mai putea innopta daca te prindea o ploaie mai puternica.
Facem pauza de 10 minute pentru a ne face plinul cu alimente, trebuie sa ne mobilizam daca vrem sa ducem pana la capat acest traseu.
Ne intersectam cu o zona unde natura si-a facut de cap, ne dam cu parerea si se ajunge la concluzia ca o avalansa a produs distrugerea. Destul de multi copaci doborati, nu pot sa-mi inchipui ce zgomot a fost in acel moment.
Urcam pe o panta nu foarte abrupta, dar suficient cat sa te tina fierbinte
Facem o pauza destul de lunga pentru ca un coleg si-a uitat ceva la stana de unde am plecat si a hotarat sa se intoarca sa recupereze, era o pereche de ochelari de soare, ocazie buna sa mai discutam, sa privim peisajul si sa mai gust putina ciocolata.
Continuam
Ajungem la Despicatura Caprelor
Poteca continua pe versantul stang prin niste serpentine la baza Priponului Vaii Cerbului
Salutam cateva capre negre care fug cat vad cu ochii in momentul in care ne vad.
Continuam urcusul pe versantul drept si privim spre Valea Caldarilor
Ajungem la marginea caldarii superioare a vaii cerbului
De aici privim in urma minunata priveliste cu valea care se termina in Azuga si o luam din loc pe serpentine pana sus la cabana. Un urcus dificil dar cu o priveliste de nedescris.
O mica pauza sa ne tragem rasuflarea si privim in spate, in departare spre Azuga.
Releul Costila
De pe versant se varsa rauri de poteci serpuite care parca nu vor sa te duca sus
Ne intersectam cu drumul care vine de la Babele sau Pestera si apoi cat ai clipi ajungem la cabana.
Mancam si dupa circa 15 minute plecam spre Padina.
Cabana Omu
Privesc spre serpentine care par mult mai clare cand le privesc de sus.
Mecetul Turcesc
Poteca coboara pe Valea Biserici pana deasupra cascadei.
In apropierea cascadei Ialomita am zarit un izvor care parca alcatuia un tablou. Am admirat si apoi am degustat apa care mi-a umplut corpul cu energie, este ceva divin.
Pe versantul stang la baza muntelui Obarsia gasim si Paraul Izvorul Obarsiei
Paraul Izvorul Obarsiei
Cascada Ialomitei
Muntele Obarsiei
Nu am vazut nici o data cascada cu un debit mai mare dar cred ca este spectaculoasa.
De aici drumul continua o perioada pe Valea Obarsia Ialomitei
Formatiune stancoasa care iti dezvolta imaginatia.
Era 20:39 min si incepea sa dispara soarele, in departare hotel pestera.
Mai mergem aproape 15 minute dupa care ne oprim discutam traseul si continuam, am trecut pe langa Hotel, pe langa Pestera Ialomitei, Cabana Padina, dar nu am mai oprit. Drumul spre Refugiul Saua Strunga merge prin spatele Cabanei Padina.
Era senin si luna aproape plina asa ca se vedea binisor si fara frontala dar noi aveam toti cate o frontala. Zona este frecventata de ursi si noi chiar daca eram 8 persoane si nu ar fi avut curaj ursul sa vina la noi, parca tot ne asteptam sa apara dupa fiecare piatra sau dupa fiecare deal.
La gat aveam un fluier care din cand in cand, in momentele cand linistea era apasatoare mai suflam in el sa fiu sigur ca suntem auziti de urs.
Ne deplasam cu greu, ajungem in zone deschise unde nu mai erau copaci si unde semnele nu se mai vedeau. Ne imprastiem in cautarea semnelor, pierdem cateva minute bune si apoi continuam.
Ajunsi la refugiul saua strunga pe la 11:50, ne oprim putin cu intentia sa atipim cateva minute dar mai mult motaim, mai discutam, gustam cate ceva si apoi ne uitam la ceas si trecusera doua ore.
Ne dezmeticim si plecam.
Un refugiu proaspat renovat.
In refugiu era o temperatura destul de buna dar, o data iesiti afara simteam cum incep sa tremur de frig.
Era ora 2:00 dimineata si plecam spre Moeciu de sus.
De aici drumul continua printr-o padure deasa si la baza uscata exact ca in filmele de groaza.
Poteca este ingusta si nu putem sa mergem decat unul in fata altuia cu spatiu destul de mare intre noi pentru ca ne loveam de crengi. O plimbare care imi descarca o cantitate frumoasa de adrenalina in sange si ma face sa uit de orice oboseala. Imi place.
Acum poteca este blocata, nu se mai vede nici un semn, in ce directie trebuie sa mergem suntem pe drumul cel bun?
Cautam sa traversam stivele de brazi rupti care erau cazuti uni peste altii pana la o inaltime de peste 2 metri. Facem putina echilibristica ne minunam de puterea naturii si reusim sa traversam.
Odata ajunsi pe partea cealalta gasim poteca regrupam si continuam.
Dupa ceva timp ajungem la o intersectie unde avem si o pancarta unde suntem asigurati ca suntem pe drumul cel bun.
O bucata destul de lunga mergem pe malul unui rau si apoi ajungem la un drum forestier care ne plimba printre niste case pana in Moeciu de sus.
Pe drum ne intalnim cu cativa oameni grabiti pe care ii intrebam de unde putem sa luam si noi o masina pana in Brasov, se duceau la munca asa ca ne indruma si pe la 5:32 min ajungem in statie la maxi taxi unde prindem prima cursa.
In Brasov ne despartim, dar ramanem in suflet cu bucuria si senzatiile pe care nu le vom uita o lunga perioada de timp.
O tura care m-a ajutat sa imi trezesc simturile si care imi permite sa retraiesc fiecare senzatie doar privind pozele.
O tura dificila, dar in circumstantele de atunci nu m-am simtit asa de obosit.
S-a mers continu aproape 20 de ore cu tot cu pauze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu