Marcaj: Crucea albastra pana la cabana Caraiman si de acolo cercul albastru pana la monumentul eroilor.
Traseul: Busteni - Valea Jepilor - Cabana Caraiman - Brana Mare a Caraimanului - Monumentul Eroilor (Crucea Caraiman)
Echipa:
Eu (Adi)
tesla4536 (Stefan)
Pe la 9:15 ajungem in gara la Busteni ne umplem plamanii cu aer curat si pornim spre intrarea pe traseu.
Dupa 15 minute de mers pe sosea ajungem aproape de inceperea traseului si ne oprim sa mancam ceva, am ales sa mancam acum pentru a nu ne opri pe traseu.
Totul incepe cu o panta destul de abrupta care ne solicita si ne pune plamanii si inima in functiune, intr-un ritm alert.
Find in forta si plini de energie, cu orice ocazie in care putem sa scurtam traseul, profitam.
Tragem cu ochiul la refugiu.
Drumul se continua prin padure pe serpentine cu un urcus moderat
Ne mai si oprim sa admiram vai care se intersecteaza cu noi, pacat ca nu stiu denumirea lor.
Pana acum eram in padure si urcam pe la umbra dar acum ne simtim ca intr-o masina de spalat cand centrifuga ne stoarce fiecare strop de apa din noi. Este frumos afara, dar caldura ne topeste.
Traseul este extrem de circulat sunt zone unde, exact ca pe sosele si in intersectie cedam prioritatea diversilor participanti la trafic. Noroc ca avem destula apa la noi, nu vreau sa raman fara apa pe caldura asta. Am citit pe undeva ca la munte cand urcam, un adult are nevoie de 5 Litri de apa pe zi. Cand te gandesti pare mult dar acolo nu mi se mai parea asa mult.
Eu aveam 2 litri si au fost suficienti.
Traseul continua pe versantul stang al Vaii Jepilor apoi traversam valea ajungand din nou pe fata Caraimanului.
Aigi sunt portiuni unde sunt instalate cateva lanturi dar se poate ocoli foarte usor pe la baza.
Continuam pe fata caraimanului si urcam pe cateva serpentine batute de soare, ma opresc la umbra unui molid si privesc de sus spre traseul plin de turisti.
Mai avem destul pana sus asa ca luam o gura de apa si continuam.
Trepte in stanca si lanturi, periculos.
Lanturile erau puse pentru oamenii care mergeau in patru labe, un om care sta in picioare nu ajunge la lanturile prinse prea jos.
Continuam.
Mai jos putin, este portiunea care ma enerveaza pe mine cel mai mult sunt serpentine crestate in munte ca un labirint, unde te bate soare si in care chiar simti ca te topesti, parca nici aer nu este.
Am scapat. In fiecare an parca se schimba ceva la traseu, asta imi place, chiar daca este foarte circulat, privelistea si faptul ca sunt la munte ma umple de bucurie si liniste.
Oricat de greu ar fi un traseu, in momentul in care sunt pe munte si ma opresc sa admir peisajele sau sa beau o gura de apa ma simt mai mult decat liber, parca acolo imi este locul.
Mai jos putin ne intalnisem cu un alt iubitor de munte care venise singur si care a vrut sa vina cu noi asa ca echipa a facut pui.
Ni s-a alaturat si Victor.
Trecem de valcelul zapezilor si iar muncim la lanturi. Urmeaza ultimile serpentine cam 30 min si ajungem langa Cabana Caraiman.
Inainte sa continuam pe Brana Caraimanului, stationam cateva minute.
Dupa 15 minute de degustari, o luam din loc spre cruce pe brana caraimanului.
Brana Caraimanului
Ne indepartam vizibil de cabana.
Drumul dureaza mai putin de o ora si chiar se merita sunt niste peisaje superbe.
Gata vedem si crucea, mai avem putin.
Odata ajunsi, am avut ocazia sa ne relaxam.
Am stat destul asa ca trebuie sa ne si intoarcem, avem un tren de prins.
Coborarea a fost pe acelas traseu.
Ne-am cam grabit la intoarcere ca sa prindem trenul, dar a fost foarte frumos.
Chiar daca este foarte circulat acest traseu, are o semnificatie speciala pentru mine. Jepii mici este primul traseu pe care l-am facut la munte.
