Ziua 1 :Busteni - Valea Cerbului - Varful si Cabana Omu
Ziua 2 :Varful si Cabana Omu - Babele - Busteni
Cu o saptamana inainte am sunat la cabana si ne-am facut rezervare pentru a nu avea surpriza sa ramanem fara cazare. Am gasit doar cazare la prici si am acceptat, oricum nu conteaza cum dorm daca sunt acolo pe munte.
Plecam din Bucuresti pe la 7:00 si prindem liber tot drumul. Odata ajunsi la Busteni parcam masina undeva la vedere si plecam pe jos pe drumul spre cabana Gura Diham, dupa aproape treizeci de minute ajungem la intrarea pe traseu, marcaj banda galbena si de acolo urcam prim padure pe o poteca bine definita de apele care se scurg de pe versant si de copacii taiati si carati la vale, probabil de niste amarati de cai.
Ajungem la izvorul de unde multe persoane se alimenteaza cu apa, el izvoraste direct de la radacina unui copac.
Dupa cateva minute ne intersectam cu un drum mai lat, parca facut de ATV-uri sau utilajele care sunt folosite la taierea copacilor.
Continuam traseul in sus pe banda galbena.
Ne apropiem de poiana costilei.
Putin obositi de caldura, am ajuns in sfarsit la poiana costilei.
Admiram privelistea si apoi ne indreptam spre stana parasita care se afla la 1 minut pe poteca spre dreata.
Mergem spre stana.
La stana am luat o pauza destul de lunga, inca nu eram siguri daca sa mai continuam sau sa ne intoarcem, dar pana la urma am luat decizia sa continuam.
De aici devine din ce in ce mai frumos.
Drumul este bine definit si marcat chiar daca apar cateva obstacole de genul copaci cazuti.
Soarele si umezeala combinatia perfecta.
Se mai scurgea de pe versanti apa de la zapada topita si forma mini cascade.
De aici ar mai fi trebuit sa facem doar 3 ore, dar nu a fost asa, am facut mult mai mult.
Treptat se deschide drumul spre zona subalpina unde sunt mai putini copaci sub care sa te mai poti apara de soarele arzator. Era o zi caniculara in toata tara.
Zapada apare din ce in ce mai des.
Traseul se continua pe versantul drept pentru o perioada.
Urcam in zig zag pe versantul drept si mai luam putin in altitudine, asta nu poate sa fie decat un semn bun, trebuie sa ne apropiem de final daca urcam, nu?
Traversam pe versantul stang.
De aici nu mai este asa bine batatorita poteca.
Traversam o limba de zapada, ne mai intalnim cu cativa turisti si continuam.
Mai avem putin si ajungem in caldarea superioara a vaii cerbului.
Gata am ajuns in caldare.
Privim in urma spre verdele viu al ierbii proaspat udate de cateva ploi.
Mai avem cateva serpentine si ajungem la Omu, dar tare greu am mai trecut de aceste serpentine, la fiecare 2, 3 pasi simteam nevoia sa ma opresc, era de parca inima incerca sa pompeze cat mai mult sange pentru a oxigena organele si nu reusea. Ajunsesem la epuizare.
Atunci am zis ca trebuie sa incerc sa ma duc la munte cat mai des ca sa nu mai patesc asa ceva.
Suntem sus, la cat de obosit am fost nici macar nu am mai facut poze.
Asa arata in cabana la prici, s-a intamplat ca in acel weekend sa fie plina cabana asa ca nu prea ai spatiu sa te misti, cum te asezi asa dormi.
Am mai profitat putin de lumina si am facut cateva poze prin apropiere, asta dupa ce am mancat o supa si am baut un ceai, nu prea merg impreuna, dar ne trebuiau lichide.
Statia meteo.
Varful Bucura sau Bucura Dumbrava 2503 m
A da, era sa uit, toata lumea avea catvia prieteni care nu vroiau sub nici o forma sa te lase la greu. Le-am facut si lor o poza:
Nu prea am dormit in noaptea aia, asa ca dimineata ne-am trezit o data cu soarele, am gustat ceva si am plecat la drum.
Cerdacul Obarsiei
De la stanga la dreapta, cabana omu, creasta morarului si acele morarului.
Brana de sub cerdacul obarsiei.
Daca ma uit atent se vad serpentinele de sub cabana omu, care mi-au stors toate fortele.
In departare se vede releul costila.
Cabana Salvamont Bucegi
Cabana Babele
Pentru a nu ne obosi mai mult de cat eram am luat telecabina pana in Busteni
Acum urmeaza cateva imagini din flora zonei.
Sunt facute pe intreg traseul.
Chiar daca nu mai aveam rezistenta si ne-a cam obosit traseul, tot m-am simtit foarte bine.
