Echipa : Silvia, Cristi, Adi, Paul, Vlad
Data : 04.August.2007
Valea alba este situata in muntii Bucegi ea delimitand masivul Caraiman de Costila.
Crucea si masivul Caraiman in partea stanga si Peretele Vaii Albe cu masivul Costila in dreapta :
Cristi, un deschizator de drumuri a facut ce putini oameni indraznesc sa faca, a primit in echipa lui un grup de necunoscatori in tainele muntelui si i-a dus pe unul ditre multele trasee nemarcate din Bucegi.
Eu iti multumesc,
Din Busteni ne indreptam spre caminul alpin apoi urcam pe o panta usoara pana la Troita unde oprim putin sa gustam ceva.
Continuam drumul si tinem poteca spre stanga
Dupa atata mers prin padure asteptam cu nerabdare sa ajungem pe firul vaii sa pot sa vad mai mult decat doar cativa zeci de metri in fata ochilor.
Urcarea devine mai solicitanta si cu portiuni unde sunt multe radacini, o panta care a stors apa din noi ca dintr-un burete saturat, trece si apoi ajungem pe o mica platforma cu o deschidere spre busteni si crucea caraiman.
Albisoarele si coltul Picaturii
Zarim putin din valea alba si brusc creste nivelul de energie, suntem ca si noi, continuam cu voie buna.
Ajungem la verdeata, sunt cateva urme lasate de oameni care au dormit cu cortul.
De aici ni se deschide in fata ochilor valea alba cu o priveliste ce te blocheaza cateva momente si ramai cu ochii cascati privind maretia muntilor.
Fisura Albastra din peretele vaii albe
Ne dezmeticim repede si continuam de acum pe bolovani urmand cursul vaii
Se vede zapada mai sus, ajungem si acolo
Sarim din piatra in piatra, ne mai agatam si cu mainile, imi place ca imi implic tot corpul chiar daca este mai solicitant.
Sunt multe momente cand ma opresc si admir peisajul, este fermecator
zapada...
Daca pana acum ne-a batut soarele acum ca ne apropiem de limba de zapada a scazut temperatura destul de mult.
Sunt din ce in ce mai multe pietre si firul vaii s-a mai ingustat in zona asta, continuam...
Plin de pietre si totusi a reusit sa apara si floarea asta, o pata de culoare in tot griul si albul asta.
Surpriza, o capra neagra si apoi inca una si inca una, erau destul de multe si cand ne-au vazut au zburat pe stanca in sus.
Ajungem la prima saritoare din traseu.
Saritoarea Carnului
Noi am ocolit saritoarea prin partea dreapta
Iar cand am ocolit saritoarea in capat parca intram in alta lume unde totul se trezise la viata. Am pozat prima floare de colt salbatica din viata mea apoi o broscuta care a vrut sa ne intampine si deasupra saritorii am zis sa mai facem un mic popas sa mai gustam ceva. Ce sa vezi, langa noi un tap lenes care ne sfida.
Cat am mancat a stat langa noi apoi a plecat linistit.
M-am mai jucat putin pe o stanca si apoi ne-am continuat drumul.
Prin zona asta credeam ca este intrarea pe brana
Aici am realizat ca nu era drumul cel bun.
Nu a fost asta intrarea pe brana asa ca am mai mers putin si apoi am gasit adevarata intrare pe Brana Mare a Costilei
Veselie mare am gasit intrarea, de aici "drum drept" pana pe creasta.
Blidul de sub streasina
Am baut putina apa am facut cateva poze si am continuat.
Gata toata lumea sa se relaxeze aici putem sa ne asiguram este un cui pentru asigurari.
Trecem pe la baza Blidului Uriasilor
Batea vantul si a trebuit sa tin de floare ca sa nu iasa miscata, dar restul ierbi se misca in bataia vantului asa a iesit efectul care imi place foarte mult.
Fiind singuri pe tot traseul fara nici un alt grup de turisti, nu ma asteptam sa apara aici, ma gandeam ceva de genul "Hei ati trisat", dar aflu ca sunt multe trasee care duc aici la Hornul lui Gelepeanu (sau cum se mai numea inainte Nasul lui Traian)
Creasta Vaii Albe
Iesim de pe creasta si intram pe Brana Aeriana
Un gol sub tine produce aproape tot timpul un gol si in stomac, dar nu de foame. :)
Prima zona cu lanturi la coborare
A II-a zona cu lanturi
Se citea oboseala pe fetele noastre, dar am ajuns la Refugiul Costila asta inseamna ca mai avem putin si suntem ca si acasa.
Obositi si cu sufletul plin de placere ne indreptam spre Busteni si apoi spre casa.
Pozele sunt facute de toti participantii la tura.
